Cuvintele au putere – mai ales în viaţa unui copil, care tocmai le învaţă.
În caz normal, dacă vorbeşti mult cu cel mic încă de la naştere, va învăţa, fără probleme, să vorbească de la sine, totuşi din ce în ce mai multe mămici acordă o mare importanţă dezvoltării limbajului.
Pentru că mama ne spune, că noi vorbeam deja la vârsta de un an şi jumătate, cumnata ne spune că ai săi recitau poezii la vârsta de 1 an, şi-atunci ne întrebăm cum de nu este capabil copilul nostru de asta la vârsta de 2 ani?

Să vedem care sunt pasii in dezvoltarea limbajului.

La vârsta de 3 luni bebelusul îşi descoperă vocea şi incepe să o folosească.
Din luna a treia de viata apare ganguritul (emisiuni vocale intre sunetul nearticulat si vocea umana). Intre sunetele pe care copilul le emite, se contureaza: B, P, M, A, O. Ganguritul prezinta importanta pentru exersarea miscarilor organelor de vorbire ale copilului. De aceea, este necesar sa se incurajeze ganguritul prin raspunsuri, printr-o mimica de bucurie, prin vorbe calde.
Prin utilizarea unor jucarii sonore simple poate fi stimulat auzul copilului.

La sfarsitul lunii a cincia de viata, copilul prezinta diverse reactii vocale: tipatul, pentru semnalarea starilor de neplacere, de teama; rasul cu voce, sonor; sunete din ce in ce mai nuantate, mai distincte in cadrul ganguritului.
Miscarile buzelor, ale maxilarelor, ale muschilor fetei parintilor constituie un model pe care copilul incearca sa-l imita in timpul reactiilor sale verbale.
De aceea este bine sa i se vorbeasca intotdeauna in fata, in asa fel incat copilul sa poata urmari miscarile pe care le face adultul cand ii vorbeste.

In luna a sasea de viata copilul diferentiaza anumite grupe de sunete din vorbirea adultului. Apar primele sunete bine conturate, bine articulate. Acestea apar in silabe: ma, ba, pa, ta, pu, bo, ca, etc. Este cunoscut faptul ca se repeta de catre copii de mai multe ori o silaba, astfel incat se crede ca el spune primele cuvinte: mama, papa, tata. In fond este vorba despre inceputul perioadei de "lalalizare", perioada de mare importanta in aparitia si dezvoltarea vorbirii.Inceputul lalalizarii corespunde etapei in care copilul incearca sa paseasca daca este sustinut de subtiori.

La inceputul lunii a saptea, copilul poate sa pronunte grupuri sonore, despartite in silabe: pa-pa, ta-ta, ma-ma.

Intre noua si unsprezece luni se produce un eveniment care inseamna o adevarata sarbatoare pentru parinti: copilul leaga silabele: ma-ma, ta-ta, in cuvintele mama, tata, articulate corect, nuantat si accentuat.

La varsta de un an se inregistreaza succese importante in dezvoltarea generala a copilului. Progrese deosebite se fac mai ales in ceea ce priveste miscarile. El incepe sa mearga nesprijinit, independent. Deplasarea copilului, contactul direct cu obiectele din jur, largirea continua a orizontului sau, contribuie mult la dezvoltarea vorbirii.

Perioada de dupa un an este perioada acumularii cuvintelor cu sens, cu inteles pentru copil.

In luna a douasprezecea de viata, copilul rosteste clar 10-20 de cuvinte, legate de diverse obiecte. El cunoaste denumirea mai multor obiecte insa nu o poate reproduce.
La un an, un an si doua luni, copilul normal dezvoltat poate pronunta: mama, tata, papa, apa, pis, nani, ham-ham si alte cuvinte monosilabice. De asemenea, poate denumi cu o silaba sau doua, cateodata insa modificat, anumite obiecte sau fenomene: "fu"(foc), "bu"(in brate), "bobo"(bomboane).
Cea mai mare bucurie a copilului este atunci cand poate sa pronunte corect cuvinte intregi.

Dar să vorbim mai pe larg depsre dezvoltarea limbajului.

Nicăieri nu este prescris ce silabe trebuie să ştie să pronunţe un copil sănătos în vârstă de un an jumate
La vârsta de 1 ani înţelege deja foarte multe lucruri, dar pronunţă doar câte-un cuvânt. Fetele imita cuvinte mai lungi ( ... ) dar foarte rar. Copiii la această vârstă în general folosesc doar câteva cuvinte de 2-3 silabe.
Mediul înconjurător joacă un rol important în modul în care îi progreasează vorbirea. Copiii învaţă cuvintele prin imitare, şi cu cât este mai colorată, bogată limba pe care o aude cu atât mai repede va învăţa să vorbească fluent. Poeziile, poveştile, cântecele ajută copilul să vorbească mai fluent şi să înveţe mai repede limba.
Se întâmplă mai ales la băieţi, că refuză să vorbească până pe la vârsta de 2 ani. Asta se întâmplă mai ales dacă vorbim despre primul copil, care petrece cel mai mult timp cu mama lui, nu se întâlneşte cu alţi copii. Între vârsta de 1-2 ani copii folosesc în general între 20 şi 200 de cuvinte, de multe ori dau nume proprii obiectelor şi acţiunilor din jurul lor, şi schimba între ele silabele. De multe ori întreabă „Asta e ce?”, absorbând în ei numele obiectului, pe care nu le folosesc instant. Deci s-ar putea ca bebeluşului să înveţe un cuvânt, să-l rostească, dar pe urmă să nu-l mai folosească o perioadă de timp.
Între 2 şi 3 ani vorbesc deja destul de fluent, folosesc cuvinte mai lung, şi le place să repete ceea ce le spunem. Cu toate astea dezvoltarea vorbirii nu-şi pierde din intensitate până pe la vârsta de 4 ani.

Câteva sfaturi pentru a-ţi ajuta copilul în dezvoltarea limbajului sau:

1. Răspunde-i!
Nu vorbi doar bebeluşului, ascultă-l! Răspunde-i, cu asta vei întâri în el, că e „bine” ceea ce face, te aştepţi de la el să încerce să vorbească. Dacă e mai mare, şi rosteşte 2-3 cuvinte sau încearcă sa se facă înţeles, răspunde-i tot timpul, arată-i că înţelegi ce-ţi spune, chiar dacă vorbeşte pe limba bebeluşilor.
Dacă nu înţelegi ce te întreabă, atunci întreabă-l ce doreşte şi arată clar spre posibilităţi, de pildă: „doreşti băutura sau pâinea cu unt?” (arătând cu degetul spre ambele)

2. Ce-i asta?
Copilul tău va pronunţa substantivele întâi de toate, de asta e important ca oriunde vă duceţi, să arăţi spre obiectele pe care le vede şi să i le zici pe nume. Poţi să începi să faci asta de la o vârstă destul de fragedă. Plimbaţi-vă prin locuiţă, şi spune-i cum se numesc obiectele din jur. Mângâie-l unele părţi ale corpului, şi arată-i unde ii sunt ochii, mâna, gura (la vârsta de 1 an prinde-l de mânuţe, şi arată-i cu propria mână diferitele părţi ale corupului, după care încurajează-l să facă la fel).

3. Zi-i pe nume!
Încă de mic cheamă-l pe propriul nume, când vorbeşti cu el, sau îl chemi undeva, asta ajută în dezvoltarea eu-lui.

4. Cum e?
Noţiunile le învaţă cel mai repede dacă le simte pe propria-i piele. De pildă rece-cald, sus-jos, afară-înauntru, mic-mare. Arată-i diferite obiecte care fac cât mai vizibile aceste noţiuni. De pildă: „jacheta mică e a ta, jacheta mare e a mamei, ceaiul mamei e cald, îngheaţata e rece, acest pahar e gol, acest pahar e plin.”

5. Joacă-te cu el
Diferite obiecte din care, lucrurile văzute pe stradă, animalele din zoo, acţiunile mai puţin zilnice se pot învăţa mai repede, dacă le învăţaţi jucându-vă. De pildă vă puteţi juca cu păpuşile, le puteţi face o mică casă din carton, puteţi să faceţi diferitele încăperi, vorbind despre ce obişnuiesc să facă păpuşile în fiecare cameră în parte. Puteţi desena, sau modela din plastelină diferite animale şi puteţi discuta despre ce face şi ce zice fiecare animal. Părţile corpului se pot învăţa şi pe păpuşile de pluş.

6. Teme simple, indicatii simple
De la vârsta de 1 an poţi să-i dai deja mici preocupari. De pildă poţi să-l rogi, să pună maşinuţa în cutie, dar lucruri mai complexe nu poate face, de pildă fă curat în cameră, nu înţelege ce vrem de la el/ea. (de pildă: pune maşina în cutie, şi pune cutia la locul ei). În loc de asta spune-i prin propoziţii cât mai simple ce doreşti de la el „de pildă pune maşina în cutie”! Îl ajuţi foarte mult dacă îi arăţi ce doreşti de la el, aşa că dacă vezi că nu înţelege, arată-i, ce-ai dori să facă.

7 Arată-i!
Bebeluşii de 9-10 luni se uită deja la cărţi cu poveşti, şi sunt interesaţi ceea ce văd în poze. Prima dată arată-i doar pozele şi spune-i povestea, dar la 10-12 luni poţi să-l rogi deja să-ţi arată spre câte-o poză (de pildă: unde-i mâţa în poză?”) Când ştie deja ce sunete emit animalele, poţi să-l rogi să spună cum face mâţa pe care o vede în poză, mai târziu poţi să-l rogi să-ţi zică ce vede în poză.
Nu-l forţa ca el să-ţi spună absolut orice, dacă ceva nu-i vine în minte, ajută-l cu cea mai mare plăcere, oricum, cu timpul va rosti pe de rost toate poveştile favorite.