Niciodata nu am inteles cu adevarat expresia "Sa-ti fie rusine" dar o aud aproape in fiecare zi: sa-ti fie rusine ca plangi si esti mare deja, e rusine sa mai papi lapte de la san, e rusine sa te mai joci cu jucariile ca doar esti mare, sa-ti fie rusine ca ai murdarit covorul...etc.
Ieri in autobuz o mama cu o fetita de 7 ani care incepuse sa planga:
mama: "sa-ti fie rusine, esti mare, nu mai plange",
fetita: "vreau sa ma tii in brate"
vecina 1: "haideti doamna si stati aici langa copil ca eu cobor"
mama: "nu-mi place sa stau cu spatele"
fetita: "vreau sa ma tii in brate" (si incepe mai tare sa planga)
vecina 2: "vaaaai, da esti mare, e rusine sa plangi, cati ani ai?"
fetita: 7
vecina 3: "vaaai da esti mare tu trebuie sa stai singura pe scaun, erusine sa plangi, esti frumoasa si e urat sa plangi"

Ma intreb si eu: oare ce a simtit copilul asta cand jumatate din autobuz ii explica cat e de urat sa plangi si ca e rusine sa mai planga la varsta ei? Iar mama, pe care fetita o ruga disperata deja sa o tina in brate, in loc sa vorbeasca cu ea, vorbea cu ceilalti oameni din autobuz si le explica "nu stiu ce a apucat-o acum, doar nu face asa de obicei".

PS: Copiii au nevoie de aripi sa zboare!