Fiecare dintre noi, barbat sau femeie, avem o parte feminina si una masculina, care, in mod ideal, convietuiesc in echilibru: la barbati putin mai mult masculin si mai putin feminin iar la femei invers. Insa cand acest echilibru se deregleaza, iar asta se intampla din copilarie, eul nostru nu va mai fi autentic, sinele nostru nu va mai fi complet. Un anumit dezechilibru intre feminin si masculin cu siguranta exista in noi, toti, societatea actuala ne "ajuta" in privinta asta. Economia mondiala are nevoie de masculinitate, insa nu de una autentica si nu prea are nevoie de feminitate.
Ce vreau sa va spun insa astazi este despre intentia mea, subconstienta la inceput, de a-i oferi baiatului meu mediul si sansa de a-si dezvolta deopotriva latura masculina cat si cea feminina. Mi-am dorit si imi doresc sa cresc un baiat puternic, hotarat, perseverent dar in acelasi timp care sa simta autentic, sa inteleaga profund emotiile pe care el le traieste si in acelasi timp sa poata simti compasiune fata de sentimentele celor din jur si sa nu ii fie teama de emotii.
Si va spun asta astazi pentru ca astazi am constietizat aceasta dorinta a mea, pentru ca astazi a venit baiatul meu de aproape 7 ani si mi-a spus, cu lacrimi in ochi, ca plantuta lui nu a iesit din pamant si ca ii e teama ca nu o sa mai germineze niciodata. L-am strans in brate cu putere, l-am pupat si l-am mangaiat, suferind alaturi de el pentru aceasta pierdere, oferindu-i tot sufletul meu sa isi poata descarca toata aceasta emotie si gandindu-ma cum va fi, si ce va simti cand il va parasi prima iubita, sau va pica primul examen, sau i se va imbolnavi copilul pentru prima data si ce voi simti si eu atunci.
De multe ori ne sperie suferinta copiilor nostri, am vrea sa avem o lopata si sa o scoatem toata deodata din ei, sa nu mai sufere sau le negam suferinta si le spunem sa uite de ea ca va trece, dar cu fiecare suferinta traita, simtita, inteleasa si acceptata copiii nostri vor deveni oameni mai buni, mai puternici si mai compasivi.
Ce stiu acum este ca imi doresc sa vina si atunci, cu aceeasi deschidere si cu aceeasi siguranta ca va gasi in bratele mele un loc primitor si cald unde va putea doar sa isi odihneasca mintea incarcata sau sa isi elibereze sufletul de povara zilelor, daca va simti sa o faca.