Iata ca se apropie de sfarsit si perioada de cresar a puiului meu si ma intrebam acum daca ar fi mai bine sa scriu din perspectiva lui acest jurnal dar am hotarat ca nu deoarece nu stiu eu daca el gandeste chiar ce cred eu ca gandeste asa ca voi scrie in continuare si acest final de capitol si capitolul urmator: Jurnal de gradinar din perspectiva mea de mamica.
Astfel va spun cu sinceritate ca a fost un an plin, un an frumos, un an cu provocari mai mari dar sigur mai mici decat cele care vor urma. Am ras, am plans, ne-am distrat si am invatat alaturi de prietenii nostri de la Alle Kinder, sunt niste fete minunate si nu regret nici o clipa pe care puiul meu o petrece alaturi de ele.
Am inceput cresa cu gandul si cu regretul ca voi petrece prea putin timp alaturi de copilul meu dar terminam cresa cu gandul ca voi incerca in fiecare zi sa fac fiecare clipa alaturi de copilul meu sa fie traita cu intensitate de amandoi.
Si daca v-am spus, mai pe scurt, ce am invatat eu in acest an  va voi spune tot pe scurt ce a invatat micul meu absolvent de cresa in acest an. Mai pe la inceputul anului am reusit sa invatam impreuna ca mami pleaca dar se si intoarce, a invatat sa se distreze la maxim atat cat sta la cresa, a invatat sa isi faca prieteni, a invatat sa isi exprime sentimentele chiar daca uneori se lasa cu plansete sau suparari de o parte sau de alta a baricadei, a invatat sa faca schimb, sa descopere mediul inconjurator (cartierul, casa...), sa ceara clar ce isi doreste dar a mai invatat si sa numere, sa pape singur si sa nu mai faca in scutec.
Dar cel mai evident si diferit este modul in care comunica, aproape ca un adult, intelege tot, filtreaza tot si raspunde la ce il intereseaza :).