La sfarsitul acesta de an scolar am initiat si am fost implicata intr-un proiect prin care sa vedem ce impact are meniul zilnic de la scoala unde invata juniorulmeu, asupra copiilor. Adica, pe scurt, daca le place sau nu le place ce mananca, ce le place, ce nu le place sa putem face si o comparatie intre ideile extrase din acest proces si rezultatele la chestionarele oferite parintilor cu cateva luni inainte.
Nu va povestesc acum prea multe despre el pentru ca, fiind un proces important, este unul de durata.
Dar as vrea sa impartasesc cu voi cateva idei din ceea ce cred ca ar avea un impact esential asupra educatie alimentare sanatoase, pe termen lung, a copiilor nostri.
Si vreau sa impartasesc cu voi aceste aspecte pentru ca am auzit parinti si nu doar de la scoala, asa in general (dar s-a subliniat in capul meu in acest proiect din cadrul scolii), care folosesc foarte mult replica "da copilul meu nu mananca fructe" sau "copilul meu nu mananca legume crude" sau "copilul meu nu mananca ciuperci" etc si eu mi-as dori ca acesti parinti sa dea copiilor o a doua sansa, mai ales cand este vorba de un alt context.
Cred cu tarie ca atitudinea parintilor fata de mancare va modela atitudinea copiilor fata de macare. E adevarat, nu doar atitudinea parintilor va modela dar cred ca este cel mai important influentator.
O persoana draga obisnuieste sa spuna "eu nu am vazut copil bolnav in familie sanatoasa", asa si aici, un copil va manca sanatos daca parintii mananca sanatos, constient si responsabil. Insa cred ca rezultatul adevarat il vom putea vedea peste cel putin 20 de ani.

Acum as vrea sa punctam cateva idei, esentiale, sa zicem, pe care eu le-am aplicat si au functionat:

1. Alimentele le introduc cu entuziasm, fie ca imi plac fie ca nu imi plac mie, si nu poate fi considerata minciuna. Spre exemplu marul nu este fructul meu favorit, il mananc, imi place aroma ionatanelor dar cand ma gandesc la coaja tare si groasa a unor soiuri ma trec fiori. Juniorul meu, in schimb, adora merele, doar fructele de sezon cald precum ciresele, pepenele rosu sau strugurii albi de toamna pot sa ii schimbe preferinta de la mere. Dar nu am ezitat sa ii transmit direct sau indirect minunatia si bogatia merelor. I le-am oferit intregi sau taiate, suc proaspat stors, coapte sau in diverse preparate, le prefera crude, pe cele mai mici, mai parfumate si mai crocante. Le-am spalat, taiat, mirosit si gustat impreuna. Am incercat diferite soiuri dar mereu cele romanesti au castigat.
2. Un aliment refuzat o data nu a fost refuzat pentru toata viata. La noi a fost cazul piersicilor, probabil pentru ca nu am avut suficienta rabdare incat sa avem piersici foarte bine coapte si dulci, prima impresie a fost dezamagitoare, plus puful acela de pe coaja probabil a adus un plus de impact negativ. Am incercat de fiecare data cand am avut ocazia. In diferite situatii, in diferite forme. Piersicile de vie si un prieten mancacios l-au convins sa le incerce, a fost dragoste la prima degustare, apoi a incercat si soiurile clasice, am reusit. Important a fost sa nu insist, sa nu exagerez, chiar daca eu sunt inebunita dupa piersici si mi s-ar parea "absurd" sa nu ii placa cuiva o piersica parfumata, coapta, dulce si zemoasa.
3. Un aliment acceptat nu este neaparat un aliment acceptat pentru toata viata. Avocado este un fruct nou aparut in alimentatia romanilor. Eu l-am iubit din clipa in care am invatat cum sa aleg unul copt sau cum sa il pastrez sa se poata coace. Unul bun are un gust suav de nuca si este cremos. Juniorul meu l-a acceptat din prima, in primul an al diversificarii il taiam in doua, il curatam de coaja si musca din el sau il taiam felii, il manca simplu, fara sare fara lamaie, rosii sau alte adaosuri. Dar la un moment dat a hotarat ca nu ii mai place textura si atat a fost. Singura varianta pe care a acceptat-o, dupa mai bine de 3 ani, a fost Hummus cu avocado, dar nu am abuzat de ea, nu mi-as dori sa respinga si Hummusul. Insa de fiecare data cand eu si sotul meu ne bucuram de un avocado bine copt, ii impartasim acest aspect, poate intr-o zi se va simti pregatit sa il incerce din nou, sau poate nu.
4. Iar de aici voi continua cu ideea ca, atunci cand copilul nu vrea si nu vrea sa incerce un aliment, il accept, cu inima deschisa, oricum nu poate fi nici o tragedie, sunt o sumedenie de alte alimente pe lumea asta care ar putea sa ii placa si care ii plac deja, profit de potentialul acestora, le ofer proaspete, foarte bine coapte, dulci, in sezon.
5. Anumite alimente gatite au un gust "ciudat" sa zicem, sau mai greu de inteles de catre un copil (care are simturile sensibile, nealterate) asa ca am incercat de multe ori alimentul in starea lui naturala, asa cum vine de la mama lui (doar la cele vegetale ma refer) si am fost surprinsi sa aflam cat de gustoasa este conopida cruda, dovleceii, urzicile etc.

Am incercat in timp sa nu creez asteptari, sa influentez cat mai putin deciziile. Am facut multe greseli la inceput, dar stiu ca e OK ca am gresit, nu stiu daca e bine sau nu, stiu doar ca si greselile au fost si sunt parte din experienta. Am oferit ciupercile cu reticenta, am insistat la limonada, am pus prea multa sare, m-am suparat cand mi-a refuzat mancarea facuta cu dragoste si sarg, am plans dar si m-am bucurat. Unele le mai fac inca, cateodata, cand ma deconectez de la fiinta si vointa lui.
Si pentru ca ciupercile sunt unele dintre cele mai controversate alimente va ofer si o reteta, poate cine stie. Va ofer o reteta cu ciuperci si dovlecei, pentru ca nici "dovleceii nu le plac la copii".